life? life is beautiful

Cand a iesit din aeroport, Londra s-a infatisat exact asa cum si-o amintea: rece si umeda, atat in ceea ce priveste vremea, cat si oamenii. Tocmai de asta iubea Londra. Daca firma lui ar ajunge nationala, cel mai mare plus ar fi faptul ca ar trebui sa se mute aici. A luat un taxi si a ajuns la hotel. Mai avea o noapte pana la marea intalnire de a doua zi dimineata cu partenerul lui de proiect. Asta insemna pentru el o noapte in care putea savura placerile Londrei, deci una sau mai multe femei frumoase.

Nu pot spune ca ii plang de mila..

pleasure & love

-O reclama de sarbatori? Grozav. Asta inseamna multi bani.

-Da.. stiu…

-Ce dracu ai? De obicei esti incantat cand vine vorba de sume atat de mari.

-Trebuie sa ma mult la Londra pentru cateva saptamani. Acolo se face.

-Asa si? Iubesti Londra.

-Trebuie sa ma mut acolo ca sa lucrez cu o alta firma. In colaborare adica. Stii cat urasc sa muncesc in echipa si sa se bage cine stie ce londonez cu aere in treaba mea. Daca nu era vorba de o firma atat de importanta imi bagam pula in ea de afacere de mult.

- Trebuie sa te sacrifici pentru a ajunge in varf. Ok, da, toti producatorii locali te cunosc si apeleaza la tine intotdeauna, insa Pepsi te-ar putea face faimos pe plan national. Iar asta ar insemna contracte mari.. fete si mai mari..

- Ca veni vorba de fete, ce face Jenny?

-Bine, cred ca gateste. Ii e dor de tine. Nu ai mai venit pe la noi de mult.

-Am avut multa treaba.

-Iar noaptea multe intalniri..

-Iar noaptea multe intalniri, da. Cum de nu iti lipseste? O iubesc pe Jenny enorm dar tot nu pot intelege cum poti sta toata viata cu ea. Nu ti-e dor de blondele mai flexibile ca baletul national?

- Nu prea. Foarte rar. Si atunci imi amintesc de Jenny si uit de toate.

-Ok, esti prea siropos pentru mine. Nu stiu cine dracu’ m-a pus sa iti fac cunostinta cu ea. Daca stiam la ce se ajunge stateam linistit, iar acum am fi fost amandoi la vanatoare.

- Daca nu era ea, ar fi fost alta. Important e ca am realizat ca in viata conteaza sa ai pe cineva care sa te astepte seara acasa.

- Da, cum sa nu. Devii prea muiere si incepi sa ma calci pe nervi. Vorbim mai tarziu.

Si a inchis. Nu intelegea cum poate sa iti placa sa te astepte aceiasi femeie in fiecare seara a vietii tale. Si placerea de a descoperi unde e?

work, work, work

-Si, cum a fost in Tunisia?

-Superb, multumesc pentru surpriza. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult.

-Aveai nevoie sa iesi putin din rutina ta zilnica. Sper ca ti-ai mai revenit.

-“Revenit”?

-Da. Ai uitat de ce te-am trimis acolo?

-Hm, da. Nu am inteles niciodata de ce credeti ca aveam nevoie sa imi revin dupa despartirea de Craig. Nu il iubeam oricum. Era doar iubitul perfect pentru voi. Cred ca mai distrusa a fost mama de despartirea noastra decat eu.

-Aici nu te contrazic. Mi-a batut intr-una capul cu idei de copii si nunta sub salcii, pe malul lacului. Dar stii ca tot ce vrea e sa fi tu fericita.

-Da, doar ca notiunea mea de “fericita” difera de a ei. Ma bucur ca macar tu nu esti asa.

-E viata ta. Ti-am dat intotdeauna libertate de alegere, iar acum nu va fi o exceptie.

Intradevar, tatal ei o sustinuse intotdeauna, chiar si atunci cand l-a anuntat ca vrea sa lucreze pentru el, desi era clar ca nu avea nevoie de asa ceva. Putea trai inca 5 vieti din banii tatalui ei, fara sa fie nevoie sa isi refuse ceva vreodata. Ea insa nu se multumea cu atat, vroia sa faca ceva cu viata ei, ceva care sa ii placa. Iar cand tatal ei a anuntat-o ca a cumparat o agentie de publicitate, a stiut ca asta vroia. A urmat niste cursuri, iar acum detinea una dintre cele mei bune agentii de publicitate din tara. Pentru ea era slujba perfecta. Lucra cu oameni de incredere, pe care ajunsese sa ii cunoasca si, cel mai important, isi folosea imaginatia, una dintre cele mai mari calitati a ei. De curand primise un contract cu o mare forma de bauturi pentru un spot publicitar de Craciun, iar ea era nerabdatoare sa inceapa treaba, sa reintre in programul obisnuit. Desi nu vroia sa recunoasca, isi iubea slujba mai mult decat orice, iar asta insemna extenuare fizica si psihica de cele mai multe ori.

there’s nowhere like home

-Ah, imi era dor de ploaia si ceata Londrei. Ma simteam incompleta fara ele.

-Cred ca esti singura persoana din lume care prefera ploaia londoneza in locul soarelui si al plajelor din Tunisia.

-Nu spun ca nu mi-a placut acolo, sunt niste peisaje de neuitat, insa sunt prea obisnuita cu Londra, cu ceata, cu ploaia. Asta ma defineste, probabil de asta imi e asa greu sa plec de aici.

-Atunci data viitoare imi poti da mie biletele de vacanta. Am ajuns, Monica.

Intradevar, ii era dor de casa. Intotdeauna plecarile o faceau sa realizeze cat de mult iubeste orasul acela intunecos si sinistru uneori. Asa se poate explica zambetul gigantic de pe fata ei cand soferul a anuntat-o ca au ajuns, in sfarsit, acasa. Era de asemenea bucuroasa ca a venit el sa o ia de la aeroport. Benny fusese in familia ei de mic, ca vecinul de alaturi. Au crescut impreuna si au devenit cei mai buni prieteni. Atunci cand parintii lui au murit intr-un accident de masina, familia ei a fost bucuroasa sa il angajeze ca.. baiat bun la toate, iar el era fericit sa ajute. Relatia cu Monica nu s-a schimbat in decursul timpului, iar pentru ea el era prietenul ei cel mai bun care o ajuta la orice, nu pentru ca ar fi fost platit, ci pentru ca o iubea si era fericit sa faca asta pentru ea.

-Mami cu tati sunt acasa?

-Nu, sunt plecati la sora ta pentru pranz.

-Perfect, pot recupera putin din somnul pierdut. Imi duci tu bagajele sus, te rog?

-Normal. Somn usor.

morning sunshine

Soare. Mult soare. Prea mult. A deschis ochii incet, nestiind ce se intampla in jurul ei. Uitase complet unde e, iar lumina a luat-o prin surprindere. El probabil era jos, luandu-si o cafea sau micul dejun. Asta era ideal, putea sa se imbrace si sa se duca la hotel fara sa fie nevoita sa il revada. Nu ca nu ar fi fost superba acea noapte, sau el, doar ca in 2 ore trebuia sa se intoarca in ploaioasa Londra si nu avea timp de lenevit in patul lui. Si pe langa asta, nu exista un motiv pentru care sa vrea sa il vada iar. Cele 2 saptamani petrecute in Tunisia nu ar fi fost atat de frumoase fara el, este adevarat, insa ea pleca. Si oricum, relatia tindea sa se lungeasca, iar asta presupunea iubire. Iar ea nu era capabila de iubire. I-ar fi placut sa mai iasa cu el la 2-3 intalniri, sa faca (iar) sex salbatic pe masa lui de bucatarie, patul fiind mult prea departe, insa apoi s-ar fi plictisit. Si la fel si el. Era putin probabil sa intervina dragostea. Cum ea nu era capabila sa iubeasca, nu putea fi nici iubita. El nu i-ar fi suportat toanele daca ar fi apucat sa o cunoasca, asa ca, la ce bun? Asta nu era doar un pretext inventat de ea, ci pur si simplu realitatea. Stia ca e insuportabila intr-o relatie, asa ca nici nu vroia una. In viata inveti sa te adaptezi, iar ea oricum nu a vrut vreodata o relatie lunga, stabila, casatorie sau copii. Ii placea viata si, mai presus de toate, ii placea de ea. Se cunostea prea bine pentru a stii ce ii trebuie si ce nu. Iar viata de femeie cu iubit, logodnic sau sot pur si simplu nu i se potrivea. Mama sa se plangea deseori ca ar dori nepoti, dar salvarea a venit de la sora ei mai mica, Bianca, ale carei idealuri erau cu totul si cu totul altele. Iar casatoria si copilul abia venit pe lume pareau sa o multumeasca, atat pe ea, cat si pe mama si sora ei. Mama avea in sfarsit o nepoata, iar ea putea sa stea linistita acum, fara sa fie batuta la cap in privinta copiilor. Acum universul isi recapatase armonia, iar ea isi putea trai in continuare viata ca si pana acum: fara griji.

that’s de way it goes

S-a dus la baie. Era plictisit, obosit, suparat. Nu, de fapt suparat nu. Poate ofticat de viata pe care o avea. Ea era inca in pat. Dormea. Probabil nu avea habar ce era in mintea lui. Nici nu ar fi avut cum, o intalnise cu cateva ore in urma. Pentru ea, el era doar tipul acela elegant, care arata bine si are multi bani, prea multi pentru varsta lui, probabil banii parintilor, din care el traieste fara nici o grija. Probabil a trait toata viata asa, fara sa ii pese de nimic. Probabil a avut sute de femei, toate la fel de frumoase si bune la pat ca ea. Oricum, adevarul era prea putin important. Ea stia de cand s-a urcat la el in masina ca asta va fi doar o aventura de o noapte, acea aventura palpitanta pe care avea sa o povesteasca tuturor prietenelor a doua zi. Nu se astepta la mai mult, iar el stia asta. Nimeni nu se baga in patul tau din prima noapte asteptand o relatie lunga, frumoasa, sfarsita prin casatorie si 2 copii, blonzi, ca mama lor, si cu ochii mosteniti de la tatal lor, de un verde intens, in care te pierzi de la prima privire, ochi ce te duc cu gandul la o dimineata insorita de vara. Astea erau povesti. Amandoi stiau ca realitatea era mai simpla si mai cruda de atat. Au facut sex, au fost satisfacuti amandoi. Aveau sa se desparta dimineata, cu un zambet stanjenitor si un sarut de adio. Probabil ea va fi uitata, ca si celelalte, intr-un timp scurt si se va pierde iar in multime. Probabil el va ramane in amintirea ei cateva luni, ca tipul acela fermecator ce i-a traso (si inca cum) intre cearceafurile lui de casmir crem. Si atat. Pentru ca, pana la urma, ce rost ar avea sa cauti toata viata o chestie relativa, de care nu e nimeni sigur ca exista, un vis scormonit de fetele adolescente care au citit prea multe basme in copilarie, cum e dragostea? El era prea realist pentru o iluzie atat de efemera. Iar ea spera la asa ceva, cum fac probabil toate, insa stia cu siguranta ca nu e el Fat-Frumos pe un cal alb. Si tocmai de aceea era cea mai potrivita pentru el. Desigur, el stia sa le aleaga, toate dupa acelasi tipar: visuri marete, cu putine sanse de a se indeplini. El le oferea oportunitatea de a vedea dincolo de cortina, de a pasi intr-un taram necunoscut pana atunci si probabil ne mai atins niciodata dupa. Pe langa sexul exceptional, asta era al doilea avantaj al vietii lui. De a stii ca le sugruma visul, ca le arata ca nu vor avea vreodata un el doar al lor. Era multumit de sine. In majoritatea timpului.